Cazul Denis Alibec deschide noi discuții în fiecare zi. Aseară, după meciul câștigat de FCSB, scor 7-0, cu Poli Timișoara, în etapa a 15-a a Ligii 1, antrenorul Nicolae Dică a anunțat că fotbalistul în vârstă de 26 de ani va fi reprimit la antrenamente și i se va da o nouă șansă după ce la finele partidei cu Voluntari fusese exclus din lot. „Voi vedea ce se va întâmpla cu el, dacă va juca în primul 11 sau dacă va intra pe parcurs”, a declarat tehnicianul vicecampioanei. Pentru a pune toate informațiile într-un context mai larg, ProSport a discutat cu doi psihologi sportivi și cu doi foști atacanți ai naționalei despre posibila traiectorie a căpitanului echipei lui George Becali după pedeapsa primită și despre modalitățile prin care Alibec poate fi transformat într-un fotbalist exploatat la maximum.
În jurul lui Alibec gravitează un număr însemnat de personaje: patronul George Becali – finanațatorul care iubește numai banii, managerul Mihai Stoica, antrenorul Nicolae Dică, sfătuitorii care-i picură în urechi latifundiarului informații cu vocea unui crainic din gară sau colegii care ar trebui să dea greutate echipei. Relația Alibec – FCSB a evoluat de la ridicol la absurd. O pleiadă de oameni aflați pe bancă fie n-au găsit soluția pentru a-l face pe căpitan să devină căpitan, fie sunt dominați de personalitatea constănțeanului și clachează în momente cheie. Cine a greșit mai mult? Atacantul cu gesturi mai expresive ca tot Teatrul Masca sau conducerea? Pe ce coordonate se va reclădi relația jucător – antrenor după cascada de reproșuri și sancțiune? Dumneavoastră puteți să speculați, mai jos, psihologi sportivi și doi foști atacanți își spun părerea.
„Știm că are valoare, că e talentat, dar încă e un copil. Ar trebui să se schimbe odată, să devină mai matur”
Câștigător al Cupei Campionilor Europeni în 1986, Gavril Pele Balint a devenit, în timp, una dintre cele mai puternice voci din fotbalul românesc. Nu evită să critice când momentul o cere, și laudă când trebuie să laude. Din postura de antrenor la echipe de club, selecționer și fost atacant cu gol împotriva naționalei lui Diego Maradona și Claudio Caniggia la Coppa del Mondo, actualul analist Digisport s-a confruntat în carieră cu nenumărați fotbaliști cu caractere dificile. Pe Alibec îl percepe în prezent pe o rampă de relansare a carierei. ‘Cred că el simte că a provocat un șoc prin gestul lui, prin evoluția lui. Poate fi un moment de schimbare pentru Alibec, poate transforma acest moment în ceva pozitiv. El trebuie să înțeleagă că eu, dacă îl critic, nu îi vreau răul, ba dimpotrivă. Știm că are valoare, că e talentat, dar încă e un copil. Ar trebui să se schimbe odată, să devină mai matur”, spune Balint pentru ProSport.
„Cineva trebuie să îl laude, să îl felicite, să îl aprecieze, dar în același timp să îi impună autoritate și respect, pentru a-l determina să dea tot ce are mai bun, așa cum au reușit Gică Hagi și Șumudică”
Andreas Hniatiuc, psiholog sportiv, președintele Asociației pentru Psihologia Sportului, pedalează pentru început pe linia aleasă de precedentul interlocutor. Hniatiuc îl poziționează pe căpitanul vicecampioanei într-un labirint întortocheat al copilăriei. „Denis este copilul răsfățat al fotbalului românesc aflat în căutarea adulației celorlalți. Este un tip sincer, deschis, spontan, dar care are veșnic nevoie de validare. Cineva trebuie să îl laude, să îl felicite, să îl aprecieze, dar în același timp să îi impună autoritate și respect, pentru a-l determina să dea tot ce are mai bun, așa cum au reușit Gică Hagi și Șumudică. Atunci când i se oferă totul, în manieră necondiționată, devine superficial, iar când este amenințat sau sancționat, devine tensionat, vulcanic și expansiv”, analizează fostul psiholog de la FC Național, Viitorul și Dinamo. Odată atinsă chestiunea relaționării cu antrenorul, intervine și discuția legată de capacitatea unor tehnicieni români de transformare a unor jucători-problemă. Mircea Lucescu, Victor Pițurcă sau Marius Șumudică sunt doar trei antrenori care au știut să le ofere o libertate totală unor fotbaliști care păreau că promovează lenea, lipsa de responsabilitate și reacție. Conștienți că în România nu cresc în copaci fotbaliști care pot face diferența, antrenorii au acceptat unele compromisuri în dialogul cu fotbaliștii cu personalitate puternică și doar au lăsat impresia că ar fi scăpat caii. După o perioadă, a avut de câștiagt toată lumea.
Foto: Alexandru Dobre – Mediafax
„Amenzile drastice și excluderea din lot nu sunt garantul schimbării, pe termen lung, ele având un efect pe termen determinat, până când conflictul emoțional se stinge”
Mingea e în prezent la Dică și chiar dacă dilema va fi una permanentă în privința lui Alibec, de flerul și puterea antrenorului de la FCSB de a lua cea mai bună decizie într-un termen scurt depind cariere și poate trofee. Continuă psihologul Andreas Hniatiuc. „Reacțiile lui Denis sunt consecința unui model educațional în care figura maternă a avut rolul dominant. Denis are o problemă în relația cu autoritatea, în cazul de față reprezentată prin norme, reguli, antrenor sau patron. Atunci când este supus presiunii emoționale, când îi lipsesc reușitele și este criticat, mai ales în public, are astfel de manifestări. Amenzile drastice și excluderea din lot nu sunt garantul schimbării, pe termen lung, ele având un efect pe termen determinat, până când conflictul emoțional se stinge”, spune Hniatiuc. Mai mult, psihologul arată clar că decizia excluderii lui Alibec din lot poate avea consecințe grave.
„Vorbind despre reacții emoționale, acestea nu se supun filtrului rațional, deci, pe viitor, există riscul să recidiveze. Atunci cand presiunea va fi de nesuportat și va încerca să o exteriorizeze prin gesturi nesportive, cu siguranță nu va gândi „mă vor amenda, mai bine mă abțin”, pentru că, dacă ar fi avut această opțiune, ar fi făcut-o demult. Soluția în cazul lui Denis o reprezintă relația cu acesta, validarea responsabilă și disciplinarea pozitivă a acestuia”, explică Hniatiuc modul în care s-ar putea detensiona atmosfera în relația cu fostul jucător de la Inter Milano.
„Becali e problema la FCSB. El zice că se pricepe, că le știe pe toate. Mai poate cumpăra încă 10 jucători de talia lui Alibec… tot nu va lua campionatul’
Cu 19 goluri înscrise în 45 de partide în prima reprezentativă a României, Ionel Ganea e unul dintre atacanții care n-a suferit vreodată la capitolul mentalitate. Cel mai bun marcator din Bundesliga din postura de rezervă oferă o posibilă soluție. „Răul îl elimini cu binele, e o vorbă mai creștinească. Hai să încercăm să îl iubim pe Denis pentru că avem puțini fotbaliști ca el în acest moment. Hai să-l iubim cu tot cu defectele lui! Asta i-aș spune și patronului de la FCSB, dar și antrenorului de la FCSB. Și fanilor le-aș spune că ar trebui să-l perceapă pe el, fotbalistul Alibec, și pe noi în general, fotbaliștii, drept sportivi. Noi nu am absolvit școli înalte, așa că avem uneori și un limbaj mai altfel. Hai să-l vedem pe Denis dintr-un alt unghi sau hai să ne uităm puțin pe buzele sportivilor din America sau din Anglia. Ei toată ziua nu pot iești din fuck off! Așa că putem fi mai permisivi cu Denis”, e de părere fostul antrenor de la U Cluj, Rapid, FC Voluntari și ASA Târgu Mureș.
Atacantul care a început fotbalul în Făgăraș a lucrat de-a lungul carierei de jucător cu patroni precum George Ilinca, Jean Pădureanu, George Copos, Nicolae Badea sau Cristi Borcea. Rămas în istoria fotbalului românesc și datorită modului în care s-a împotrivit ordinului dat la vestiare de George Ilinca în 1998, pe „Ion Oblemenco, la meciul cu cântec U Craiova – Rapid, Ganea, fost fotbalist timp de patru ani în Bundesliga, își expune punctul de vedere despre finanțatorul FCSB. „Becali e problema la FCSB pentru că el se bagă peste antrenori. Și, așa, ce antrenor trece pe la el își va pierde din personalitate. Nu ai ce să faci. El zice că se pricepe, că le știe pe toate, degeba! Mai poate cumpăra încă 10 jucători de talia lui Alibec! Tot nu va termina campionatul pe primul loc atât timp cât se bagă la echipă”, spune antrenorul în vârstă de 44 de ani.
„Ce i-aș spune lui!? I-aș zice să înțeleagă odată că nimeni nu te pupă la fotbal! Nimeni nu-i va spune: >”
Ganea mută discuția și spre banca tehnică și comunică subtil faptul că Nicolae Dică poate să-l analizeze pe Alibec și din perspectiva experiențelor pe care piteșteanul în vârstă de 37 de ani le-a avut pe teren, din postura de jucător.
„Nu e greu de lucrat cu Denis Alibec, dar nu trebuia să fie folosit de la început în meciul de la Voluntari (n.r. – partida în care a lovit ușa și și-a aruncat banderola) pentru că a avut o perioadă lungă de stat pe bară. A fost forțat, iar pentru că nu i-a ieșit ce și-a dorit, el a devenit irascibil. El a fost supărat pe el, nu pe altcineva. Dică ar trebui să înțeleagă astfel de ieșiri pentru că poate și el a avut momente de cumpănă în carieră. Să-i dai amendă… nu mi se pare o soluție… Ce i-aș spune lui! I-aș zice să înțeleagă odată că nimeni nu te pupă la fotbal! Nimeni nu-i va spune:>. Am mai văzut asta la mulți atacanți, vor să vină la 35 de metri să-și ia mingea. Să nu uite că el e atacant, nu trebuie să atingă mingea de 100 de ori într-un meci. O poate atinge doar de câteva ori, iar atunci să marcheze. Nu sunt adeptul ideii cum că la FCSB n-ar avea cine să-i paseze, sunt jucători foarte buni la FCSB!”, mai spune Ionel Ganea.
Aseară, în etapa a 15-a a sezonului regulat, rivalul pe post al lui Alibec, francezul Harlem Gnohere a reușit un hat-trick în victoria de pe Național Arena, 7-0 cu Poli Timișoara. Gnohere a fost titular, Alibec nu a fost păstrat în lot.
„A-l pedepsi prin scoaterea sa din lot, denotă doar că aceste acțiuni nu sunt tolerate la echipă, dar nu pot avea rolul de a-l îndrepta”
Părerea lui Ganea e ambalată altfel de un om care a relaționat deseori cu sportivi talentați care traversează crize de formă. Ioan Popoviciu, psiholog sportiv, vicepreședintele Asociației pentru psihologia Sportului, susține că decizia de a-l pune pe coji de nucă pe fotbalistul din Mangalia e una perdantă. Specialistul din e de părere că măsurile drastice nu sunt indicate în acest caz, iar prezența unui psiholog în cadrul lotului vicecampioanei e deja necesară.
„Denis Alibec e un jucător talentat, sufletist, cu o dorință reală de a se face remarcat. Reacțiile sale de frustrare denotă nu rea voință, ci mai degrabă suferința faptului că nu își îndeplinește obiectivele. Denis Alibec are nevoie de ajutorul unui specialist din domeniul psihologiei sportive pentru a-l ajuta să conștientizeze mai bine trăirile sale, să și le controleze în așa fel încât să fie util echipei sale și mai ales să lupte în acord cu obiectivele sale”, punctează Popoviciu pentru ProSport.
La un club la care omul care dă bani crede că poate juca roluri multiple pentru progresul echipei sale, situația nu se poate schimba de la o zi la altă, însă speranța crapă ultima. „Comportamentul lui Denis, deși este nesportiv, poate fi îndreptat prin consiliere din partea psihologului sportiv. A-l pedepsi prin scoaterea sa din lot, denotă doar că aceste acțiuni nu sunt tolerate la echipă, dar nu pot avea rolul de a-l îndrepta. Cei din conducerea clubului ar trebui să aducă la echipă un psiholog sportiv care să îi ajute pe jucători, în general, și pe Denis, în special, să își focalizeze energia doar înspre acele acțiuni care sunt în controlul sportivului”, continuă psihologul care a lucrat și cu câțiva dintre cei mai valoroși jucători din tenisul românesc.
„Fără o înțelegere a psihologiei jucătorului, fără a se lucra la convingerile, motivațiile interne și fără un bun management al resurselor interne, politicile cluburilor vor scoate un profit sportiv și financiar redus”
Fie sport individual, fie joc de echipă, în general, în România, actorii din diferite discipline au tendința de a respinge ideea de a fi consiliați de psihologi. Sunt nenumărate cazurile în care specialiștii aduși de șefi de federații sau de patroni s-au aflat în ciudata postură de a deveni doar ținta unor glumițe ieftine aruncate de oamenii cu care se așezau la masă. Cum arată portretul lui Denis Alibec construit pe baza ultimelor acțiuni ale atacantului?
„Frustrarea lui Denis rezultă din incapacitatea sa de a obține golul sau victoria pentru echipă. Însă în fișa postului unui atacant nu figurează doar golul. Presingul, prezența între apărătorii adverși, recuperarea mingii, pasele, demarcarea sau șuturile pe spațiul porții constituie acțiuni cu un nivel mult mai ridicat de control și care necesită o atenție mult sporită comparativ cu golul. Cei din jurul echipei trebuie să urmărească dacă Denis se achită de aceste acțiuni, în primul rând, și apoi, dacă aceste acțiuni sunt îndeplinite, să considere golurile ca efecte normale ale dedicării sale asupra situațiilor controlabile”, mai spune Popoviciu.
Se spune că majoritatea sportivilor români întâmpină probleme de adaptare când fac saltul la un club mare. Așteptările oficialilor și ale suporterilor apasă ca o piatră de moară, iar nivelul exprimării în teren e influențat direct și de gradul de intruziune al patronilor asupra echipei. La FCSB e o situație unică. Pentru că memoria colectivă reține doar un nume de antrenor – Cristiano Bergodi – care l-a invitat pe patron să iasă din vestiar, personalitatea jucătorului e ciobită direct proporțional cu personalitatea tehnicianului supus bombardamentului de directive.
„Cred că FCSB se dorește a fi un club cu pretenții, acestea fiind justificate prin amploarea investițiilor făcute și prin selectarea celor mai talentați jucători ai momentului. Dar managementul presiunii asupra atingerii obiectivelor este demult depășit la FCSB, la fel ca la celelalte echipe din țară, ținând cont de psihologia sportivului român. Fără o înțelegere a psihologiei jucătorului, fără a se lucra la convingerile, motivațiile interne și fără un bun management al resurselor interne, politicile cluburilor vor scoate un profit sportiv și financiar redus”, încheie Popoviciu.
Poate că în scurt timp, și echipele din România – nu numai din fotbal – vor mai pune o „creangă” pe organigrama clubului și pentru un psiholog. Întrebarea care va persista mereu e când va apărea un psiholog și pentru patroni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER